Dragi parinti

18.8.2015

Articole > Copii echilibrati si fericiti

0 comentarii

Dragi parinti,

1. Nu va mai mintiti copiii! Ce educatie le dati facand asta? Adesea nu gandim pe termen lung la repercursiunile pe care actiunile noastre prezente le au si se vad peste ani. "Am pacalit copilul ca sa nu mai planga." Hmmmm... Mai tarziu si copilul devenit adolescent sau adult va proceda fix la fel si parintele se va plange: "ma minte", "fiul meu nu are incredere in mine, crede ca ma sperii/ ma supar daca imi povestete." Fiti atenti ce hraniti in copiii dvs. A recadra e o solutie si reprezinta o lectie sanatoasa de viata. Lucrurile se prezinta intr-un fel, depinde de noi cum alegem sa le privim. De exemplu: copilul a vazut o jucarie si parintelui nu ii ajung banii. Adesea parintele ii va distrage atentia sau ii va spune venim maine sa o luam, in speranta ca puiul de om va uita... Hmmmm. Nu prea cred, de fapt nu am vazut copil care sa uite definitiv, ci doar pe moment. Cand isi va aminti va cere si se va simti dezamagit. Recadrari posibile sunt multe: astazi avem bani pentru fructele tale preferate sau hai sa strangem bani impreuna si in 2 saptamani aceasta jucarie va putea fi a ta, bucurandu-te ca ai contribuit si tu.

2. Bagati-va in seama toti copiii la fel de mult, chiar daca in mod diferit in functie de varsta, personalitate, imprejurari. Adesea vad parinti care il striga de 100 de ori pe unul dintre copii si la celalalt sau la restul se rastesc sau nici nici nu ii vad. Scuzele sunt destule: el sau ea e mai mic/a, el sau ea e mai cuminte, el sau ea e mai obraznic/a, el sau ea e bolnav/a sau racit/a acum... Acest "a baga in seama" nu are intotdeauna conotatii pozitive: unul dintre copii poate fi pus sa faca curat, cumparaturi, sa ajute in casa sau in gradina excesiv si ceilalalt sau ceilalti sunt lasati sa se joace toata ziua.

3. Nu comparati pe nimeni si nimic mai ales cand e vorba de copii. Copiii aud si simt foarte bine. "Ia uite, al meu are 12 luni si nu merge, vecinica a mers la 10 luni." Fiecare are ritmul lui. Sunt o multime de parinti care fug disperati cu copilul de 3 ani la logoped pentru ca nu vorbeste, dar au uitat ca au tipat la un moment dat la copil sau nu constientizeaza ca pun o presiune uriasa pe puiul de om cu pretentiile lor. V-ar placea sa fiti comparati si dvs? Nu ar functiona oare mai bine sa fiti apreciati, sustinuti si laudati? \

4. Fiti plini de blandete si iubire in relatia cu copiii dvs, dar nu incalcati regula de aur " CU FERMITATE". Pana cand fiul meu a implinit 7 ani eu vorbeam cu el intr-un mod pisicit, jucaus credeam eu, el percepea ca sunt de varsta lui si ca totul e o gluma. Interesant mod de a-mi arata dragostea, dar asa procedam eu... Tin sa va spun ca a indrepta o greseala de comportament a adultului e mult mai dificil decat de a incepe cu dreptul. Dupa mii de carti citite, tot ne mai scapa cate ceva, nu-i asa?

5. Dupa varsta de 18 ani, copilul dvs este deja adult, asa ca tratati-l ca pe un adult, nu ca pe un incapabil, handicapat (scuze de exprimarea directa). Pana la aceasta varsta a maturitatii fiti sigur ca i-ati invatat ce inseamna responsabilitatea, ca se pot descurca singuri si cum exact sa faca asta. Copilul creste si relatia evolueaza si ea. Asadar e normal sa mai dadacim un ditamai barbatul de 30 de ani si sa ii adresam un calduros "puisorul lu'mama", "el nu poate sa isi faca de mancare, e prea obosit si tracasat"? Sau cum se descurca "iubirea lu'mama" ca e asa grea viata...

6. Am ramas surprinsa sa observ parinti carora le place sa isi faca odrasla sa planga si am aflat ca motivul este "e asa dragut cand plange" sau "lasa-l sa invete ca nu i se cuvine tot, asa e viata si cu suparari". Da, viata e interesanta, are urcusuri si coborasuri, insa sarcina noastra de parinti este sa ne protejam copiii (de pericolele ce pun sub semnul intrebarii sanatatea fizica, mentala, sufleteasca, siguranta si viata ), sa le fim modele, sa ii invatam bunatatea, omenia, bucuria, sa ii educam. Echilibrul va genera intotdeauna armonie. Puneti-va in papucii persoanei din fata dvs, neuitand ca e fiinta unica, deci daca dvs ati proceda in vreun fel nu inseamna ca la fel gandeste, percepe si actioneaza altcineva, ci doar ca il priviti cu ingaduinta, acceptare si iubire. Nu uitati ca aveti in fata dvs entitati minunate si marete la fel ca si voi chiar daca au un corp mai mic. Copiii sunt genii, ei spun ce cred, ce simt cu sinceritate, ei rezolva problemele in moduri extrem de ingenuoase si inventive pentru ca ai nu au uitat ca sunt fiinte infinite. Cum ar fi sa invatam de la copiii nostri? Cum ar fi sa ii tratam pe fiii nostri cu respect si incredere la toate varstele, cum ar fi sa ii imputernicim? Cum ar fi sa fim constienti in relatii si in comportamente, stiind ca suntem modele?

Ma inclin cu adanc respect si profunda consideratie in fata voastra, parinti minunati!!! 

Comentarii :
...text...




“ Succese infinite, bucurii nesfârşite, uşurinţă şi claritate!
Îmbrăcate toate cu iubire. ”