Avortul

18.8.2014

Articole > Copii echilibrati si fericiti

0 comentarii

Unii spun că… Un avort este o intervenţie banală prin care se îndepărtează un ghem de ţesuturi numit produs de concepţie. Acesta este o parte din corpul mamei. E cam la fel ca la o apendicită. Sau ca la extracţia unei măsele. Decizia de a păstra sau nu sarcina este exclusiv problema privată a femeii, care are dreptul de a hotărî ce face cu trupul ei. Aşadar, avortul trebuie să fie legal şi accesibil oricărei femei. Cei care fac avorturi salvează femeile de la o viaţă nefericită sau de la complicaţiile unui avort empiric. Avortul este sigur şi fără urmări. Avortul este soluţia cea mai potrivită pentru o sarcină nedorită!Alţii cred că… Avortul este uciderea brutală a unei fiinţe umane, deplină, unică, lipsită de apărare. Copilul nenăscut este o persoană umană şi ar trebui să fie protejat prin lege la fel ca oricare dintre noi. Medicii avorţionişti sunt parte a unui business mondial care, sub aparenţa “ajutorării femeilor”, produce miliarde profit. Femeile care au făcut un avort suferă foarte des de urmări fizice şi psihice devastatoare. Avortul nu este niciodată o soluţie pentru o sarcină nedorită.
Ai vrea să afli adevărul despre avort? Documentarul medical “Strigătul mut”, unul din cele mai dramatice filme realizate vreodată, te va ajuta să înţelegi mai multe –  il gasesti pe site-ul strigatulmut.ro
 
Majoritatea oamenilor nu ştiu ce se întâmplă în timpul unui avort. Nici femeile care au avortat nu ştiu că de fapt au omorât un copil. Ele “au auzit” că de fapt până în luna a treia nu este un om adevărat. Nimic mai fals! Viaţa începe în momentul concepţiei.
Mamelor! După 8 săptămâni, când se efectueză de obicei avortul, copilul are deja toate organele formate. Simţurile sunt prezente: ei simt durerea şi avortul devine un măcel. Le bate inima, dar apoi se opreşte când va fi rupt în bucăţi prin chiuretaj sau prin aspiraţie.
Nu vă lăsaţi înşelate! Avortul nu este soluţia! Infomaţi-vă serios asupra tuturor consecinţelor avortului şi sfătuiţi-vă cu femei care au mai făcut avort. Nu vă lăsaţi copleşite de situaţie indiferent care ar fi aceasta. Dacă Dumnezeu a pus sufletul în copilul din pântecele vostru, El vă poate scoate din valurile mării, oricît de mare ar fi furtuna. Trebuie doar să Ii cereţi ajutorul, iar aceasta nu vă costă nimic.

Bernard Nathanson (1926-2011) medic ginecolog american, autor al 75.000 de avorturi, director al clinicii de Obstretica-Ginecologie dintr-un mare spital din New York, profesor la NY Medical College, realizatorul documentarului “Strigatul mut” , printre primii in lume care a infiintat o unitate de studiu prenatal si al fetusului ( fiind perioada de inceput al unei noi tehnologii care astazi este utilizata in mod comun pentru a studia fetusul in pantece) declara: “Ca om de ştiinţă STIU că viaţa umană începe la concepţie. Deşi nu sunt, formal, o persoană religioasă, cred cu toată puterea că există o divinitate care ne ordonă să punem capăt, complet şi ireversibil, acestei infinit de triste şi ruşinoase crime împotriva umanităţii.”
 
“Din perspectiva ştiinţifică, este corect să afirmăm că viaţa umană începe la momentul concepţiei.” (Prof. Dr. Micheline Matthews-Roth, Universitatea Harvard)
“Faptul evident că după concepţie se formează o nouă fiinţă umană nu mai este o problemă de preferinţe sau opinii. Natura umană a acestei fiinţe din momentul concepţiei până la vârsta bătrâneţii nu este o declaraţie metafizică pe care să o putem discuta, ci un fapt experimental obişnuit.” (Prof. Dr. Jerome Lejeune, părintele citogeneticii moderne, Director al Institutului de Genetică al Universităţii Rene Descartes din Paris)
“Omul nu devine om, ci este om de la început. El este om în fiecare moment al dezvoltării sale, începând de la concepţie […]. Deja prima celulă (oul fecundat) este un individ uman. Acest lucru este demonstrabil prin cercetarea nucleului şi a cromozomilor pe care le conţine.” (Prof. Dr. Erich Blechschmidt, embriolog, Directorul Institutului de Anatomie al Universităţii din Gottingen; în Erich Blechschmidt, Wie beginnt das menschliche Leben. Vom Ei zum Embryo, Christiana Verlag, Elveţia, 2008, p. 31)
“Cu adevărat, o fiinţă vie există din momentul concepţiei. Copilul nenăscut este o persoană.” (Prof. Dr. A. Ingelman-Sunberg, Director al Clinicii de Obsetrică-Ginecologie din Stockholm)
“Viaţa unei fiinţe umane nu începe în momentul naşterii, ci în momentul concepţiei.” (Prof. Dr. J. Roszkowski, co-fondator al Societăţii Internaţionale de Ginecologie şi membru al Comitetului Ştiinţific din Institutul Mamei şi Copilului din Varşovia)
“Uniunea unui ovul cu un spermatozoid, numite gameţi feminin şi masculin, reprezintă începutul unei vieţi noi, separate. Ca rezultat al fertilizării, este format un nou om care îşi dezvoltă propria viaţă. Aşadar denumiri precum embrion, fetus, nou-născut, copil, adult, persoană în vârstă – se referă la fazele biologice specifice dezvoltării uneia şi aceleiaşi persoane.” (Dr. Antoni Marcinek, Director al Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie din Cracovia)
“Viaţa copilului îi aparţine şi nu avem dreptul de a decide asupra ei. […] omul îşi începe existenţa din momentul concepţiei, a contopirii spermatozoidului cu ovulul. […] Orice altă definire a începutului vieţii este nefondată.” (Prof. dr. Rudolf Ehmann, Director al Clinicii de Obstetrică – Ginecologie a Spitalului Cantonal Stans din Elveţia, în Mijloace anticoncepţionale. Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeşte. Un bilanţ critic din punctul de vedere al unui ginecolog , pag. 20 – Textul lărgit şi revăzut al conferinţei susţinute de dr. Rudolf Ehmann pe 22.09.1990 la Dresda, la Congresul internaţional “World Federation of Doctors Who Respect Human Life”)
“Viaţa biologică este definită examinând faptele ştiinţifice ale dezvoltării umane. Acesta este un teren unde nu există controversă şi nici dezacord. Există un singur set de fapte, o singură carte de embrionologie care se studiază în şcolile medicale. Cu cât se ştie mai mult despre dezvoltarea fetală, cu atât mai mult ştiinţa confirmă că viaţa oricărei fiinţe umane, biologic vorbind, începe la momentul unirii spermei tatălui cu ovulul mamei, proces denumit fertilizare, concepţie sau fecundaţie. Aceasta întrucât această fiinţă, începând de la fertilizare, este vie, umană, sexuată, completă şi în creştere.” (Dr. John C. Wilke, Barbara Wilke în Avortul – întrebări şi răspunsuri, Editura Provita Media, Bucureşti 2008)
“O persoană vie există din momentul concepţiei, adică al fertilizării, şi se încheie la moarte.” (Prof. Dr. R. Klimek, membru al Societăţii Regale de Medicină din Londra)

“Viaţa umană începe odată cu concepţia/fertilizarea.” (Din Rezoluţia Congresului American de Pediatrie, 2004)
 
Marturie: Avort sau “Te iubesc, mamicuta mea scumpa!” …
“Aveam 24 de ani … abia ma maritasem de 3 luni si il cunosteam de numai 4 luni, eram inca studenta … Cum sa fac copil cand inca nu imi cunosteam bine sotul, nu ma realizasem profesional?
Am plecat plangand de la doctor … Teama mea devenise realitate … Eram insarcinata … mergeam pe strada si plangeam … nu imi doream inca copil, nu mai fusesem niciodata insarcinata … Era mult prea devreme, nu imi traisem inca tineretea, luna de miere si mai presus de toate rasunau din memorie plansetele mamei mele cand ma ruga sa nu fac niciodata avort caci voi ramane marcata pe viata … orice s-ar intampla, daca Bunul Dumnezeu a ingaduit sa mai vina pe lume un sufletel, nu il va lasa niciodata de izbeliste … “sa nu faci niciodata greseala mea” … imi rasunau in minte rugamintile mamei mele …

Am ajuns acasa si i-am dat sotului vestea … Concluzia: avortul. Suntem inca prea tineri, nici nu ne cunoastem prea bine, poate nu ne vom intelege si copilul va ramane fara familie …etc.

Au urmat nopti de plansete si framantari, vedeam mereu inimioara de pe ecranul ecografului care batea in mine … cu ce drept sa o opresc eu sa mai bata ? E copilul meu, e adevarata mea jumatate … cum sa fac asa ceva ? fie ce-o fi … nu il omor !

I-am spus sotului decizia mea … Au urmat o serie de stari tensionate, dar Dumnezeu m-a intarit si am mers mai departe …

L-am adus pe lume pe baietelul meu minunat, Alexandru. Are acum 4 ani si jumatate si inca un fratior de 1 an si jumatate, David – si el un alt “neasteptat”.

Dupa ce s-a nascut si David sotul meu ne-a parasit … Nu ne mai intelegeam, eu am facut intentionat acesti copii – asa imi reprosa.

Fetelor, acum am 29 de ani si 2 baietei MINUNATI, oglinda ochilor mei si toata fericirea mea.

Suntem foarte fericiti toti 3 … Dumnezeu ne ajuta in fiecare clipa … Suntem cu totii fapturile Lui si trebuie numai sa ii acordam toata increderea ca sa vedem imediat si rezultatele.

Sunt sigura ca sotul meu se va intoarce la copiii lui. Dumnezeu il iubeste si pe el si il va lumina la un moment dat … Eu ma rog mereu pentru asta.

Vreau sa va impartasesc gandurile mele si sa va rog sa meditati si sa va informati foarte bine inainte sa faceti un avort, sa intrebati toate femeile din jur care au facut avort de ceea ce simt si pe toate mamicile fericite care au scapat de ispita ucigasa.

Eram si inca sunt tanara … doream sa imi traiesc viata, sa ma distrez; au venit copiii si ma gandeam ca s-a sfarsit viata mea, ca voi fi prizoniera in casa cu 2 pui mici, ca mi s-au terminat viata si libertatea … FALS !!! Acesti pui mici crescuti din noi sunt izvorul adevaratei noastre fericiri !!! Nu ma credeti … lasati-i sa traiasca si o sa va convingeti singure !!! Raspundeti acestei provocari si veti ajunge la aceeasi concluzie.

Care “Te iubesc” credeti ca va va incalzi cu adevarat inima: cel spus in momente fierbinti, de cel care doreste constient sau inconstient ca obtina “ceva” de la noi sau cel spus de un sufletel mic, sincer si curat?

“Te iubesc, mamicuta mea scumpa. Esti cea mai frumoasa mamica din lume” … mi se spune de cateva ori zilnic de puiul meu pe care acum 5 ani ma gandeam sa il avortez …

Am vazut de curand pe internet un film de 20 de minute cu un avort … filmat “live” … intrati pe pagina aceasta http://www.avort.ro/strigatul-mut.php si uitati-va la film. Eu am plans si m-am rugat sa lumineze Dumnezeu mintile tuturor femeilor sa nu facem sau sa mai facem vreodata asa ceva.

Acum am un pui mic de 1 an si jumatate in brate care nu ma lasa sa scriu … ma trage de par, ma pupa, bate cu palmutele in tastatura … miroase tot a laptic si spune mereu “mama” cu atata dragoste si cu cea mai fericita “mocusoara” …

Alegeti, dragile mele: ne vrem copiii strangandu-ne in brate sau macelariti in bucati in aspiratoarele din cabinetele ginecologice?

Eu sunt fericita … Fiti si voi alaturi de mine si de puii vostri minunati.

Cristina”

 
Puţine acte aduc atingere atât de profund sanctităţii vieţii umane precum avortul. O sarcină nu ar trebui pur şi simplu “întreruptă”, ca şi cum ar fi ceva impersonal şi problematic, iar acest act nu poate rămâne fără consecinţe fizico-emoţionale.

Ştiinţa a stabilit că viaţa umană începe odată cu concepţia. Din momentul în care oul este fertilizat, începe o viaţă nouă, distinctă de cea a părinţilor, care se dezvoltă după propriul ritm. A nega această certitudine a biologiei nu este o expresie a “lipsei de credinţă” şi ca atare a respingerii unor învăţături morale sau religioase, ci pur şi simplu lipsa unor cunoştinţe de bază despre genetica umană. Dacă un adevăr este susţinut şi de o religie, aceasta nu îl face să înceteze a mai fi un adevăr ştiinţific!

Afirmaţia că proprietatea asupra corpului său îi conferă femeii un presupus “drept la avort” este complet contrazisă de fapte, căci nici embrionul, nici fetusul nu sunt părţi sau organe ale corpului femeii.

Nu doar din punct de vedere ştiinţific, ci şi din perspectivă sociologică, psihologică şi teologică, rezultă, în mod necesar, că omul este om de la zămislire, fiind o unitate psihosomatică unică şi irepetabilă care trebuie să se bucure, fără excepţie, de protecţie. Cu toate acestea, legea nu recunoaşte răul făcut de avort, iar societatea românească în ansamblul său a transformat avortul într-un act banal, benign şi foarte accesibil. (Asociatia Pro-vita utilizează toate mijloacele legitime pentru a prezenta publicului şi legiuitorilor aceste adevăruri, pregătind cu răbdare ziua în care starea de fapt se va schimba.)

Motivul pentru care orice om care analizeaza macar o clipa cu putina ratiune, putin suflet si/sau putina constiinta se opune avortului, așadar, ține de un adevăr indiscutabil: avortul ucide o ființă umană deplină (copilul) și face un rău fizic, psihic, emotional ireparabil alteia (femeia).

Chiar si in cazurile de boli şi handicapuri grave, inclusiv acelea în care diagnosticul pare fără speranţă, este un sens si o menire ale vietii, nu există nici o viaţă fără valoare, care să nu merite posibilitatea de a fi trăită. Adevărata compasiune înseamnă găsirea unei căi pentru a uşura suferinţa fiecărei persoane, păstrandu-i intactă demnitatea.

Un fetus reprezinta o fiinta fara aparare, un om in miniatura. Copilul nenascut este viu si real in aceeasi masura in care noi suntem. Distrugerea nu e o solutie, ci inseamna saracie etica, lacune uriase de educatie. Pentru binele umanitatii, sa oprim uciderea, sa ne dedicam unui efort comun pentru a gasi o cale mai buna, cladita pe compasiune, iubire si respect!!! Amin!

Material inspirational – site-urile Asociatiei Provita

Comentarii :
...text...




“ Succese infinite, bucurii nesfârşite, uşurinţă şi claritate!
Îmbrăcate toate cu iubire. ”