Calatoria norului

2.9.2014

Articole > Terapii si initieri

0 comentarii

Pe albastrul cerului senin vedem adesea din loc in loc cate un nor alb si pufos. Se misca incet de parca ar fi intr-o calatorie de cunoastere si explorare continue. O data pe luna, norii se aduna si isi povestesc unul altuia experientele pe care le-au trait. Este o ocazie minunata pentru ei sa afle despre locuri noi sau despre faptele bune pe care au reusit sa le faca. Povestile erau care mai de care mai pline de farmec. Un nor spunea ca a calatorit deasupra unui munte inalt, inalt cum nu mai vazuse vreodata. Alt nor povestea ca a vizitat padurea tropicala cu multimea de animale si pasari viu colorate. Un nor gri povestea despre calatoria sa in tinutul inghetat, unde cat vezi cu ochii este zapada, iar animalele au blana alba si argintie. Toate aceste povesti pareau grozave pentru Pata Alba, un norisor dragut. Nu vazuse niciodata locuri incantatoare precum cele de care auzise de la prietenii sai. Cand asculta, calatoria sa parea atat de simpla incat se simtea stanjenit sa mai spuna ceva. -Pata Alba, e randul tau sa ne povestesti pe unde te-ai plimbat! -Vreau sa va ascult pe voi intai, eu imi voi spune povestea mai tarziu, raspunse. Atunci un alt nor incepu sa vorbeasca despre calatoria sa deasupra oceanului imens, in apa caruia a zarit creaturi de toate felurile, de toate marimile si culorile. Continuara si altii sa isi impartaseasca experientele. Ramase ultimul Pata Alba… -Pai… Eu am calatorit deasupra unui sat. Aici oamenii traiau din pamanturile pe care si le cultivau. De dimineata pana seara munceau pe camp cu animalele lor. Erau suparati ca pamantul devenise tot mai uscat, iar apa si hrana animalelor se imputinasera. Am poposit deasupra acelui sat o saptamana si le-am oferit toti stropii de ploaie pe care ii aveam adunati. Eu nu am vazut locuri fascinante ca voi, era un simplu sat, dar dragostea lor pentru munca si daruirea lor m-au facut sa imi doresc sa-i ajut. Si decat sa vad alte meleaguri, am preferat sa raman atatea zile pe loc. Pentru cateva momente s-a asternut linistea. In ultima vreme, uitasera ca parte din rolul lor este acela de a ajuta oamenii si vietuitoarele de pe pamant. Pata Alba a amanat sa-si spuna povestea de rusine, crezand ca aventurile celorlalti sunt mult mai interesante decat a sa, se gandise chiar sa inventeze ca sa nu se faca de ras. A stat pe ganduri si pana la urma a relatat adevarul. Aceasta decizie s-a dovedit a fi alegerea inteleapta. A reusit sa fie corect, sincer si a castigat admiratia tuturor, reamintindu-le prin propriul exemplu o lectie importanta.

Comentarii :
...text...




“ Succese infinite, bucurii nesfârşite, uşurinţă şi claritate!
Îmbrăcate toate cu iubire. ”